Regula treimilor este una dintre cele mai cunoscute reguli de compozitie fotografica. Plasarea subiectului in centru fotografiei nu este, de multe ori, o idee buna.
Un subiect central nu este foarte atragator pentru privitor si creaza o atmosfera statica. Pentru a capta atentia si pentru o compozitie dinamica este recomandat sa respectam regula treimilor.
Liniile imaginare care imparta cadrul in treimi se numesc linii de forta.
Filtrele utilizate in fotografie
Filtrele softRolul acestor filtre este de a inmuia liniile si contrastele din imagine. Soft - focus, va fi o imagine in care stralucirile sunt difuzate peste zonele mai intunecate.
Filtrul “ Duto” are o zona centrala perfect transparenta, inconjurata de cercuri concentrice in relief usor. Ca efect, se poate inlocui cu un filtru UV a carui zona periferica, se acopera cu un strat subtire de grasime. Efectul depinde de diafragma utilizata, de stratul de grasime si de numarul cercurilor periferice de difuzie. Efectul obtinut este de imagine eterica, cu o definitie slaba. Se utilizeaza la fotografiile realizate atat in low-key cat si in high-key, de femei . Se obtine o aureola, un halou luminos in jurul capului, evidentiat pe un fond inchis. Deasemenea se utilizeaza si ca filtru de cosmetizare pentru eliminarea ridurilor sau a altor defecte ale pielii.
Filtrul fog (ceata )
Acest filtru, usor matuit, sau stratificat, se utilizeaza pentru eliminarea unor
detalii si pentru inmuierea contrastului si a liniilor de contur.
Filtrul star
Filtrul format dintr-o retea fina imprimata in sticla, formeaza in ochiurile
acelei retele, straluciri in forma de stea. Se utilizeaza pentru a se scoate in evidenta podoabe stralucitoare. Se va evita obtinerea acestui effect, nenatural, pe ochii sau pe buzele personajelor.
Filtrul de polarizare
Se utilizeaza pentru fotografierea personajelor, reflectate in geamuri si
vitrine. Imbunatateste saturatia culorilor si elimina reflexele de pe suprafetele non-metalice (sticla, apa, etc).
Filtrul sky-light
Reda mai bine culoarea naturala a pielii.
Filtrul UV
Asigura persoanelor blonde, avand ca fundal cerul, un fond mai contrast,
la munte si la mare.
Filtrele colorate
La fotografia pe materiale alb-negru se utilizeaza pentru modificarea contrastelor la redarea personajelor si a imbracamintii acestora. :
- galben, portocaliu ,rosu pentru deschiderea culorii pielii
- albastru pentru conturarea parului la persoanele blonde
- albastru si verde pentru accentuarea ochilor deschisi la culoare.
La fotografia color, se utilizeaza si filtrele de conversie. pentru modificarea
temperaturii de culoare a luminii
- ambra ( rosiatic ), pentru eliminarea albastrului la subiectele fotografiate
in umbra ( incalzirea culorii )
- albastrui, pentru eliminarea nuantelor rosiatice produse de sursele de
lumina cu temperatura de culoare prea scazuta (lumina de interior)
Unghiuri de vedere per distanta focala
Valorile din reprezentare sunt pentru obiective utilizate pe aparate de fotografiat cu senzori Full Frame (36/24mm).
Focalizare manuala vs. autofocus
Există unele situaţii in care aparatului de fotografiat ii va fi greu sa obtina focalizarea corecta in punctul de focalizare ales. Daca se intimpla asta, tot ce e nevoie este focusul manual, mai ales dacă doriti sa capturati un moment ce nu se va repeta din nou.
1. Detalii fine in imediata apropiere - Cand fotografiati o scena care contine multe elemente – iar fiecare prezinta o multitudine de detalii - focusul manual poate fi necesar pentru un control complet. Acest lucru este necesar mai ales atunci cand subiectul(e) prezinta mici sau nici o variatie in dimensiune, forma, culoare sau luminozitate. De exemplu, un camp de flori, un close-up natural abstract, o strada mare aglomerata, intesata cu pietoni, etc
2. Obstacole in campul vizual - In cazul in care subiectul este partial blocat in spatele unui obstacol incapabil sa se mute sau pe care intentionati sa-l păstrati (adaugarea de context), focalizarea manuala va poate ajuta să identificati subiectul principal. Mai mult, daca alegeti această abordare, cu o diafragmă largă, puteti estompa creativ obstrucţia din campul vizual. De exemplu, un animal in cusca, o persoana care priveste de la o fereastră sau sta in spatele unei porti, etc
3. Confuzie geometrica - Multi fotografi de arhitectura, in special cei ce apreciaza acele cladiri cu un design contemporan/modern vor utiliza adesea focus manual peste cel automat. Acest lucru se datorează faptului ca arhitectura moderna, de multe ori ofera modele geometrice, texturi si suprafete care pot complica/strica focalizarea automata a camerei foto. De exemplu, cele afisate de zgarie-nori.
4. Contrast puternic - Atunci cand se fotografiaza o scena care contine zone mari de contrast puternic, luminozitatea este foarte probabil sa deranjeze autofocusul. De exemplu, daca fotografiati un portret in aer liber, cu subiectul asezat in umbra, dar decideti sa includeti in cadru o arie mare cu lumina adiacenta (sau contre-jour).
5. Lipsa contrastului - Ca si in cazurile de contrast ridicat, fotografii pot constata ca scenele cu un contrast foarte redus prezinta aceleasi probleme autofocusului. De exemplu, subiectul/obiectul principal al cadrului are aceleasi tonuri ca si culorile din fundal. Un exemplu comun in acest sens este un om de zapada proaspat construit intr-un camp de zapada alba.
6. Caracteristici dominante - Compozitiile care contin obiecte ce sunt mai mari sau mai evidente decat subiectul propus, pot juca feste de asemenea autofocusului. De exemplu, o persoană minimizata in fata unui fundal urban incarcat, se poate pierde folosind autofocusul, acesta incercand sa focalizeze elementele mai evidente, in acest caz, focusul manual este indicat ca si o solutie rapida si eficienta.
7. Noapte - In situatiile in care doriti sa fotografiati in intuneric o sa descoperiti ca focusul manual este singura optiune practica. Exemple cand acest lucru poate fi adevarat includ: fotografii si studii ale stelelor, luminile nordului sau crearea de graffiti (pictura si desene) cu lumina. Adesea, focalizarea pe timp de noapte este unul din cazurile in care rezultatele bune se obtin prin incercari si erori, astfel examinati de fiecare data rezultatele marind pe cat posibil imaginile prezentate pe ecranul LCD si ajustati reglajele in concordanta cu necesitatile si rezultatele dorite.
8.Macro - Unde focalizarea manuala permite un control precis al zonei de claritate. Pentru aparatele care au functia Live View permite focalizarea direct pe senzor.
Portretul
Portretul este unul dintre cele mai practicate genuri în fotografie. Modelele fotografului începător sunt în primul rând rudele, apoi prietenii şi pe urmă diferite tipuri întâlnite în activitatea de zi cu zi. Portretul se poate face în aer liber, în clădiri, la lumina existentă sau cu ajutorul luminii artificiale. Subiectul unui portret este figura omenească, capul sau o porţiune semnificativă a capului.
La portrete dificultatea fotografierii constă în crearea unei imagini care să redea pe deplin trăsăturile individuale caracteristice ale omului fotografiat. Portretele pot fi de mai multe feluri:
* - portretul individual
* - portretul în grup
* - portretul capului
* - portretul bustului
Calitatea fiecărei lucrări foto portretistice, este determinată, în mare măsură, de următorii factori:
* - expresia feţei celui iluminat
* - iluminarea
* - corelaţia dintre cel fotografiat şi fundalul unde se face fotografierea
* - calităţile obiectivului foto şi poziţia aparatului fotografic
La fotografiere şi la alegerea atitudinii persoanei respective este necesar să se întoarcă capul şi corpul acestuia astfel încât asimetria feţei să nu fie vizibilă, iar capul să se găsească într-o poziţie caracteristică persoanei fotografiate.
Trebuie să se evite surâsurile şablon, pozele nefireşti, efectele de lumină care nu au rost, metodele care dau o înfrumuseţare standard.
Trebuie să se evite poziţiile încordate teatrale, standard, care sunt forţate şi nenaturale. Înainte de fotografiere, trebuie studiată poziţia subiectului (cum îşi ţine mâinile, capul, care sunt gesturile caracteristice).
Iluminarea feţei la portret
Are un rol important în crearea unui portret expresiv. Cu ajutorul luminii se pot sublinia proeminenţele feţei sau îndulci tonurile. La fotografierea portretelor se deosebesc patru feluri de lumină:
1. Lumina de desenare, care este o lumină intensă, dirijată, reprezintă baza efectului de iluminare şi care evidenţiază detaliile subiectului fotografiat.
2. Lumina generală de completare, este o lumină difuză care asigură redarea detaliilor aflate în umbră.
3. Lumina de modelare, se foloseşte la redarea riguroasă a diferitelor elemente ale subiectului fotografiat.
4. Lumina "contrajure" (dirijată spre obiectiv), se poziţionează în spatele subiectului fotografiat şi este menită să delimiteze principalele contururi ale subiectului fotografiat.
Fotografia de Produs
Fotografia de produs este unul dintre cele mai practicate stiluri în cadrul publicaţiilor media, trusturilor şi fotografilor profesionişti, ale căror servicii sunt indispensabile. Astfel, prin fotografierea unui produs, se prezintă acesta în starea sa reală alături de toate calităţile şi defectele estetice pe care le are acesta într-un mod obiectiv, atenţia concentrându-se asupra obiectului. Mai jos urmează câteva sfaturi simple însă utile despre fotografia de produs, evidenţiind principalele dileme cu care se confruntă cei ce practică acest gen.
* Cum combin detaliile tehnice pentru obţinerea unui rezultat cât mai bun ?
* Cum aranjez obiectul fotografiat pentru a obţine perspectiva dorită ?
* Lumina, cum o aranjez pentru a evita umbrele tari ?
* Unde realizez fotografia ? (cutia fotografică)
* Post-procesarea, la ce trebuie să fiu atent ?
1. Cum combin detaliile tehnice pentru obţinerea unui rezultat cât mai bun ?
Detaliile tehnice joacă cel mai important rol în fotografia de produs, de aceea atenţia datorată acestora trebuie să fie sporită. Recomandat este să folosiţi aparatul foto pe modul Av (Aperture Priority) pentru a obţine timpul de expunere ideal evitând zonele sub/supraexpuse. Odată ales modul de expunere şi timpul (cel recomandat de aparat) este indicat să faceţi mai multe încercări, compensând expunerea intre -2 şi 2 trepte, obţinând astfel un fundal mai deschis sau zone cu lumină mult mai plăcută.
După ce aţi ales timpul de expunere împreună cu valoarea compensatorie, diafragma trebuie închisă în aşa fel încât tot obiectul fotografiat să intre în focus, evidenţiindu-se astfel toate aspectele estetice ale sale. Acum, timpul de expunere se va mări datorită închiderii diafragmei, dar compensaţia trebuie menţinută.
Sensitivitatea ISO ese recomandată a fi între 50-200 pentru a ridica fotografia la o calitate tehnică excepţională evitând zgomotul nedorit. Odată setate, detaliile tehnice transformă produsul într-o fotografie reuşită, rezultatul final fiind unul mult mai bun. Un rol important îl are şi balansul alb care poate schimba toate tonurile culorilor, creeând o atmosferă mai rece/caldă. Astfel, acesta trebuie stabilit în modul clasic folosindu-vă de o hârtie albă pe care să fie prezentă lumina folosită la realizarea fotografiei.
2. Cum aranjez obiectul fotografiat pentru a obţine perspectiva dorită ?
Aranjarea obiectului în fotografia de produs reprezintă elementul cheie şi necesită foarte mare atenţie. Este important să aveţi grijă ca întregul obiect să intre în zona de focus şi să îl prezentaţi într-un mod obiectiv evidenţiinu-i toate calităţile şi defectele. Aceste detalii sunt foarte importante pentru clienţi, dorind a afla starea adevărată în care se află produsul. De aceea obiectul trebuie aranjat cu mare atenţie, în prim-plan fiind partea principală a acestuia, partea în care se află emblema acestuia sau numele firmei producătoare. Detaliile prezente pe obiect sunt foarte importante şi trebuie să fie prezente în compoziţie, conturând astfel partea estetică a produsului.
3. Lumina, cum o aranjez pentru a evita umbrele tari ?
Lumina în fotografia de produs joacă unul dintre cele mai importante roluri, reuşind a scoate în evidenţă aspectul obiectului. Pentru a obţine o lumină cât mai plăcută fără umbre puternice sau zone arse este recomandat să adăugat un material de difuzie în faţa sursei. Astfel veţi obţine umbre fine care nu vor ieşi în evidenţă, rezultatul fiind unul total diferit, unul foarte plăcut.
În cazul în care folosiţi un bliţ şi îi puteţi seta puterea puteţi realiza acest lucru în schimbul difuziei însă rezultatul nu va fi acelaşi. De aceea trebuie mărită puterea şi adăugat materialul de difuzie. Hârtia este cel mai la îndemână material pentru acest scop, împrăştiind lumină pe o suprafaţă mai largă. Dacă nu dispuneţi de nicio sursă de lumină, prelungirea expunerii este soluţia, obţinând rezultate bune însă nu la fel de spectaculoase. Dacă dispuneţi de lumina solară o puteţi redistribuii pe întreaga suprafaţă a zonei în care faceţi fotografia obţinând o atmosferă caldă însoţită de o lumină solară difuză, plăcută.
4. Unde realizez fotografia ? (cutia fotografică)
Pentru a realiza o fotografie de produs cât mai reuşită lumina este foarte importantă şi trebuie aranjată cu atenţie. Astfel, pentru a putea face mult mai uşor acest lucru vă puteţi folosi de o cutie fotografică ( DIY – Cutia fotografică ) şi veţi evita orice umbră nedorită, orice fundal neplăcut. În acest mod puteţi obţine fotografii cu fundal perfect alb sau cu orice idee îndrăzneaţă, rezultatul fiind unul foarte bun.
Folosind cutia fotografică expunerea trebuie să fie realizată foarte bine pentru a obţine un fundal alb, plăcut, şi o lumină cât mai bună pe subiect. Pentru realizarea acestui lucru trebuie să compensaţi expunerea până la două trepte şi astfel lumina se va mări considerabil, fundalul fiind unul aproape perfect alb.
5. Post-procesarea, la ce trebuie să fiu atent ?
Odată ce aţi realizat fotografia post-procesarea este un pas foarte important, pasul decisiv. Atenţia sporită la eliminarea detaliilor nedorite poate transforma fotografia într-una perfectă, atenţia concentrându-se doar asupra elementului central, produsului. Pentru a realiza acest lucru trebuie întâi să eliminaţi elementele inestetice prin folosirea uneltei Clone Tool (Adobe Photoshop). Totul trebuie făcut cu mare atenţie deoarece marea parte a fotografiei este în focus şi orice greşeală va fi evidentă.
După ce aţi eliminat aceste detalii neplăcute puteţi trece la reglarea contrastului folosind Curbves şi a întregii lumini din fotografie folosind Levels. Trebuie să faceţi aceste setări cu mare atenţie pentru a nu strica întreaga fotografie şi pentru a-i menţine aspectul iniţial, cel brut de pe aparat. Desaturarea rezultatului se poate realiza doar atunci în care culoarea obiectului fotografiat este neagră/albă/gri (sau alte noanţe puţin derivate) deoarece aceasta se va menţine aproape în totalitate şi fotografia va avea aproximativ acelaşi aspect. Dacă optaţi pentru desaturare aceasta trebuie făcută cu mare grijă prin folosirea uneltei Channel Mixer şi bifării opţiunii monochrome, obţinând astfel un rezultat foarte bun pe toate cele trei niveluri de culoare exitente anterior.
Fotografia Digitala
Fotografierea tradiţională a fost dificilă pentru fotografii ce lucrau departe de sediu (precum corespondenţii de presă din străinătate), fără acces la facilităţi de procesare şi transmitere. Pentru a ţine pasul cu popularitatea crescândă a televiziunii, aceştia au făcut tot posibilul pentru a trimite imaginile lor la ziar cât mai repede. Fotojurnaliştii trimişi în locaţii distante trebuiau să îşi ia cu ei un mini-laborator foto şi un aparat pentru cuplarea la liniile de transmitere a imaginilor. În 1990, compania Kodak a prezentat publicului DCS 100, primul aparat de fotografiat digital disponibil în comerţ. Preţul său ridicat indica o utilizare numai în fotojurnalism şi aplicaţii profesionale, dar încetul cu încetul şi ramura digitală a fotografiei a devenit disponibilă în comerţ.
În decurs de 10 ani aparatele de fotografiat digitale au devenit articole de consum uzuale. La ora actuală, răspândirea lor pe glob a depăşit de mult predecesorul lor tradiţional, deoarece preţul componentelor electronice scade permanent iar simultan se îmbunătăţeşte şi calitatea imaginilor digitale.
În ianuarie 2004 Kodak a anunţat că nu va mai produce aparate foto reîncărcabile cu film de 35 mm începând de la finalul anului. Totuşi, şi fotografia "udă" va continua să existe, atâta timp cât artişti fotografici talentaţi şi unii amatori vor dori să profite de posibilităţile ei multiple.
Sursa: Wikipedia
Fotografia Color
Ideea de fotografie color a circulat încă de la apariţia invenţiei. Primele experimente fotografice în culoare nu au avut succes, astfel de exemplu nu s-a putut împiedica decolorarea fotografiilor. Prima fotografie cu culori permanente a fost făcută în 1861 de fizicianul James Clerk Maxwell.
Primul sistem color, Autochrome Lumière (foto), a apărut pe piaţă la 17 decembrie 1903. Acesta era un sistem de fotografie color transparentă. Fotografierea se făcea pe trei plăci fotografice alb/negru cu substanţe cromatice sensibile numai la culorile roşu, verde şi albastru. Apoi cele trei fotografii transparente rezultante se suprapuneau, dând o fotografie color transparentă.
Pelicula color de tip Kodachrome a apărut în 1935 şi s-a bazet pe emulsii tri-colorate. Majoritatea peliculelor color moderne, cu excepţia "Kodachrome", se bazează pe o tehnologie dezvoltată de compania germană Agfa în 1936.
Fotografia instantanee cunoscută sub numele de Polaroid a apărut în anul 1948, fiind pusă la punct de dr. Edwin Land, la început în alb/negru, iar din 1962 în culori.
Sursa: Wikipedia
Evolutie
In decursul timpului fotografia a evoluat foarte mult. Progresele au urmat trei direcţii principale:
* reducera duratei de expunere / mărirea sensibilităţii filmului sau a plăcii;
* mărirea stabilităţii imprimării;
* simplificarea aplicării tehnicilor de fotografiat, datorită apariţiei:
o aparatelor de fotografiat din ce în ce mai mici şi mai ieftine
o substanţelor chimice de developare şi stabilizare a peliculei sensibile negative sau a suportului de carton pentru pozitive gata preparate de laboratoare specializate.
Sursa: Wikipedia
Istoric
Cele trei fenomene necesare obţinerii imaginilor fotografice sunt cunoscute de mult timp:
* Încă de pe vremea lui Aristotel s-a ştiut cum se poate pune realitatea într-o cutie: este suficient să facem o gaură într-o cutie închisă ca să apară o imagine reală inversată pe fondul interior al cutiei. Se obţine astfel o aşa-numită cameră obscură.
* Pe de altă parte, alchimiştii ştiau că lumina înnegreşte clorura de argint.
* A treia contribuţie a venit din partea lui John Herschel, care în 1819 a descris proprietăţiile hiposulfitului de sodiu, care va deveni "fixatorul" fotografiei.
Prima experienţă foto a lui Niepce (foto)
Joseph Nicéphore Niépce, un mic fizician din provincie, a folosit toate aceste trei proceduri pentru a fixa o imagine pe o plăcă metalică cu depunere de halogenură de argint (1829). Rezultatul a avut o calitate medie. Niepce a murit în 1833, dar invenţia sa a fost recuperată de către Jacques Mandé Daguerre.
De aceea, data oficială a invenţiei fotografiei este 1839, când Daguerre a prezentat invenţia numită de el "daghereotip", care este o simplă ameliorare a descoperirii făcute de Niepce. Proprietar al invenţiei a devenit statul francez.
Graţie daghereotipiei se obţine o matriţă a mediului pe o placă metalică tratată cu o substanţă fotosensibilă , după o expunere de "doar" 8 ore (când cerul este complet senin). Copierea se făcea prin presarea matriţei pe suportul de hârtie, ca şi la orice tipărire a ziarelor.
Această expunere lentă aduce cu sine câteva probleme: străzile Parisului, chiar şi la o oră de vârf, apar în întregime goale. Tehnica va avansa însă rapid, noua invenţie făcând să apară şi o nouă meserie, aceea de fotograf, căutată în special de ziarele vremii.
În anul 1848, Felix Tournachon, cunoscut mai bine sub numele Félix Nadar, realizează prima fotografie aeriană, fotografiind Parisul din nacela unui aerostat (balon).
Dacă la început negativul (cunoscut şi sub numele de "clişeu") se realiza pe o placă de cristal, pentru a nu avea deformări, placă foarte casabilă şi care cerea o manipulare deosebită, prin dezvoltarea artei fotografice a apărut necesitatea unui suport fotosensibil mai uşor de manipulat decât cristalul.
Roll film
George Eastman reuşeşte în anul 1884 să realizeze primul negativ flexibil, pe un suport de nitroceluloză, cunoscut sub denumirea de "roll film", uşor de manipulat, incasabil şi cu aceleaşi proprietăţi fotografice ca şi ale plăcii de cristal. Totodată, volumul şi greutatea aparatului de fotografiat se micşorează considerabil, transportarea lui nemaifiind o problemă.
Sursa: Wikipedia
